No limit

(2)
Daca ai fi o stea as rostogoli luna in cel mai adanc rift, as culege luceafarul de pe cer – m-as lupta cu el dupa ce voi fi baut din raul vietii apa din care naste furia care omoara zeii ; l-as azvarli, dupa ce s-a stins, dincolo de cel mai indepartat astru; ca sa-mi luminezi numai tu, noapte de noapte, visele care ma poarta spre tine. Mi-as construi apoi o scara din naluci si as urca seara de seara, vis de vis, pana cand, batran si nevolnic as ajunge alaturi de nemurirea ta, unde ma voi stinge, orb – dupa ce am indraznit sa te privesc cu ochii mei abjecti si neputinciosi – sub stralucirea-ti torida.

Dar cum nu esti o stea, iar eu nu sunt erou de basm si raul vietii a secat de mult, te invit la o bere cu garnitura de galanterii si povesti amuzante trase de par. Si daca tot nu esti steaua care sa ramana de neatins pana cand voi cadea infrant de dementa sau de vreo alta boala la moda, imi vei trece cu vederea gafele de tanar aproape timid si-mi vei permite sa te conduc la runda a 2a: tequila cu sare, lamaie si mult erotism, sau un bourbon ca suna mai a film si-ti place sa te crezi Brigitte Bardot, din cand in cand (iubesti si cainii vagabonzi si filmele anilor ’60) ; asta desigur, raspunzand printr-un « poate » evaziv.

(1)

Luni ma panichez; marti incep sa ma obisnuiesc, miercuri parca mai sper, joi sunt usor confuza si ezitanta (vai, cat de feminin, nu? Sau doar mi se pare); vineri, initial nu am stare iar seara incep sa ma tem! Sambata tresar crezand ca e duminica! Duminica pot sa constat ca sambata trecuta a fost ca o zi de joi. Constant mint. Da, si tot ce-am spus e doar un sirag de scorneli. Deci unde ma aflu acum, daca imi spun ca e vineri ?! In foisorul minciunilor din turta dulce pe care mi l-am construit intre insomniile de ieri!?

[...]

Stii, ma gandeam …sa-ti impletesc o sambata cu andrelele tocite de saptamana trecuta. Da, imi amintesc inca: atunci am incropit doar cateva ore si alea aproape ca s-au rupt; dar eram doar la inceput. Ti-o voi strecura intre miercuri si joi si, sambata asta a ta (doar ea), va avea 72 de ore, de diferite culori; iar daca andrelele se frang, in timp ce-ti impletesc minute pe portative de flori, ma cobor pana la merceria din colt sa cumpar unele noi; iti voi petici doua sambete cu un ceas crosetat din roua de curcubeu cretacic si decorat cu frunze uriase de calcar in cheia sol.

Răspunsuri

  1. Eu ma sperii ca esti prea poetica.Frumoasa imagine, foarte frumoasa.
    Aoleo, daca suntem sensibile si nu stiam?!
    Daca tot esti generoasa, pot sa-ti mai cer ceva pe langa sambata aia de 72 de ore?! Dar va trebui sa negociem pe tema asta.;)

    • :) ))) pai vedem daca ma tin andrelele :P


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.