De cand NU mai aplic si siviul meu arata ca un pergament care se opreste undeva pe la 2000 i.c.  - deci de mult, tare de mult! de fapt, daca nu m-ar consulta nimeni as uita tot ce am invatat in 5 ani de cercetari asidue, nopti pierdute si beri baute; noroc ca unii nu se dau batuti si ca mi-am facut un renume in industrie –  suna telefoanele ca dracii. Chiar ieri i-am dat cu flit uneia si parea asa de amarata ca ziceai ca a terminat tot igiabsul odata cu mine. Ce-i drept, m-am simtit un pic flatata, ca si atunci cand m-au sunat aia de la banca, ca si atunci cand m-au sunat aia de la cealalta banca, ca si atunci cand le-am refuzat oferta alora de la asigurari. Or, cand aplicam la treij de giaburi pe saptamana, asa de nervi numa, nu ma sunau nici pentru call center sau detectivi particulari.

Da’ si cu giaburile astea, daca nu esti vreo somitate sau ceva, e ca-n amor: il doresti la disperare si-ti da cu flit; esti distant si rece, te cauta si sub pat.

Da-mi o mentolata ca am racit de nush ce-i cu mine. Da-mi o prajitura ca si-asa o iei pe aratura. Sa ne veselim cu totii! Sa fie, sa prisoseasca! Mai bine decat sa lipseasca. Da dreaq locul din tramvai unui batranel fara baston dar periculos (verbal sau cu sacul de varza la subsoara ca sa-si faca loc mai cu spor), dar parca nici p-ala nu-l mai vrea nimenea (ce s-a ales din lumea asta? nici un loc nu poti sa mai cedezi unei batranele in metrou ca zice ca merge doar doua statii!!). Da-mi cu shot-ul in cap sa simt ca-s mai barbat! Sau ca viata-i de cacat. Zi-mi o melodie buna sa ascult sub clar de luna.

***

Fac siviuri pe banda rulanta in ritm de flamenco hardcore la vioara din lemn de bambus si corzi de Chitila.

***

Dusul din holul de la intrare ma asteapta cu tzava inghetata de jale si dor (de vara, plaja, soare, valuri si mingi aruncate in mare).

***

N-am prins niciodata pasii de la sarba aia ordinara de joaca moldovenii ca nebunii la nunti intr-o parte si-n alta. Reuseam sa intru naibii in ritm cu vreo doua acorduri inainte de sarmale si atunci ramaneam in aer de oboseala si ma taram infometata la post. Dar nici cuminte, la masa mea, nu am stat niciodata: parca ardeau calcaiele de nerabdare sa si faca stapanul de ras pentru cine are ochi sa vaza.

… eni

defect – campeni

si asta (dar nu stiu eu sa bag triluleli acia direct, aia e, nici nu vreau sa ma specializez in bloage) pentru ca e ca in caruta cu care mergeam la bostana peste campuri, imasuri si printre friguri de zori de zi.

hai sa mergem la campeni, ca viata nu-i aici!

nah, before her time. sau cam tarziu.  plm, suna bine, la doishpe noaptea. suna calm si merge cu o bere care cica-i nefiltrata dar nu-i. si merge la gandul ca ziua de maine e departe si ca vacantele alea (numai vacantele au ramas in amintire ca restul sunt zile de umplutura doar) sunt aproape aici.

Jegosi care te fut pe la spate fara sa prinzi macar de stire, futu-i
‘n gura sa-i fut. Ca o au mica, in plm!! Pic de cojones in ei,
ciocoflenderii dreaq! Ciumpalaci cu diplome despre nici ei nu stiu ce,
cu enshpe pe linie, da’ zi si mie bah, ce plm e sherpishorul ala?! Sa
dai foc la urbe, nu alta. Da’ ce, parca te induri? te-apuca si mila cu
gandul la toti cainii vagabonzi care mishuna pe te miri unde. Pai,
nu-i pacat, cherie? Uite bah, ala pleaca, uite e baiat destept si fuge
de kktul asta, ca nu mai poate. Si pe florica o stii? Aia cu doctorat
in fizica atomica/cuantica, sau nush ce alta dracie despre chestii
mici si de neinteles; mda, fatuca aia psitruiata cu ochii migdalatii
si privirea mioapa, stii tu, de a plecat in Canada, o arde pe la un
call center (instructiuni de folosire sprayuri anti-calcar portabile,
produs nou cica; ai de plm, or sa vie si peste astia mascatii sa mi
ti-i pazeasca la casca) da’ e fericita ca, iata, castiga bine si
barbata-sau e administrator pe la un complex rezidential, deci nah,
nici nu platesc chirie si au doua masini pan-acuma, iar la iarna
pleaca in tenerife, ca e mai ieftin decat sa vina acasa la rude.

Clementine, mandarine, parca arata toate la fel. Oranjele de craciun ar trebui sa le spuna la toate, ca tot e moda cu diminutivele anul asta – sa speram ca numai anul asta, pana nu o luam dracusorului tralilica pe araturica cu totii.

Ea facu ochii mari ca un copil in fata standului cu acadele, jucarii si creioane de colorat (pentru o viata mai roz!). Avea ochii mari si umezi si astepta rasplata de dupa un an de truda indobitocitoare (an de an mai mult, adica mai dobitoc – si nu anul, ci boul). Mandarina avea sa i se striveasaca de chipul incremenit in asteptare doua secunde mai tarziu. Da, e un film scarbos si de groaza, copiii sa se retraga daca nu au facut-o deja!

Mandarina mea zace pe fundul unei sticle cu bere! O tot caut seara de seara! Dar n-am castigat niciodata la concursuri d-astea, asa ca eu caut, printre dimineti pierdurte, pe drumuri somnabule, catre prima mea casa de dupa gratii de sticla strajuita de lanturi electronice de pontaj.

In alta ordine de idei, iata, am scos berea din congelator si ma bucur de o doza ingheta in spiritul sarbatorilor care nu mai vin dreaq odata. Nu-i nimik, noi le asteptam cu acele de gheata in suflet si pe doza (sau halba, care are) de bere la pet.

Ieri seara, ieream in H&H (ala de la buzesti. Ala, adica barul).

Eream in hh si mi faceam io tigari. In momentul ala faceam doar una, ca la performante de multi-rulare-de-tigari n-am ajuns inca.

Si vine un nene la mine asa, pe furis, sa nu l vada nimeni. Se uita precaut in jur (barul era gol! Dar gol adicatelea eram noi la o masa si nenea asta cu inca un baiat la alta masa. In rest, GOL, pustiu, parea si nitel parasit). Si zice nenea, conspirativ asea: “ai grija ca astia p-aci is cam comunisti”.

Eu, cand nu pricep ceva, is politicoasa si astept explicatii. Asa ca am asteptat. Si asteptand asa, ma uitai la nenea asta ca sa constat ca, sincera sa fiu, parea mai comunism decat toti. Avea o geaca d’aia verde a la che guevara, o mustatica a la stalin. Si parea si cam proletar asa. Barmanul, pe de alta parte: roacker, tinerel, pleata pan’ la brau pana corbului. Haiduc, ce mai!

Asteptam in continuare – nu sar la gat decat dupa ce am si eu niste confirmari! Self control, goosfraaaaaba, serenity now – metode eficiente pe termen scurt (nu ma plang)!  Asa ca,proletarul continua “mda, niste comunisti nenorociti. Ca si pe mine m-au dat odat’ afara, asa ca ai grija”. (…) Vaz ca insista da’ zic sa nu ma supar (gooofraaaaba!) doar din cauza ca un proletar cam parlit ma puan in aceeasi caldare cu dansul (baiet de treaba de altfel, sa nu fiu rea).

Procesam: am ajuns la preferinte politice, hipioti, probleme rasiale, xenofobe, feminism, ciclism, plm, n-am exclus nimic. M-am gandit ca nah, nu beau eu atata incat sa ma dea afara din carciuma, desi potential as avea; problema e de unde stia proletarul (de potentialul meu)?

Ma uitai piezis, in unghi ascutit catre masa. Mi-aluneca privirea pe destele-mi indemanatece. Imi faceam o tigara, da?! Uite si sinapse. Uite-o in raspuns “apai, multumesc frumos pentru avertisment, da’ io n-am decat tutun aici”.

Da-i de pedala, asigura-te, franeaza, lasa-l sa treaca, asigura-te iar, accelereaza, io-te magarul asta cum o oprit taman in fata mea. Asteapta la intersectie, plm care e drumul. Drumul e dupa tramvaiul douajcinci (…) io-te tramvaiul, pedaleaza, fa stanga, accelereaza! Nu e tramvaiul, dar nu-i bai ca de-acuma drumul e drept. Is gropi multe si masini mari care trec pe langa tine de nebune, si tre’ sa-ti iei casca pana nu cedeaza pedala. Striga in gura mare “mala vida” cum zice mano negra in casti. Ca el e in studio, nu face spectacol pentru soferii plictisiti de dimineata. Lasa, treaca de la mine, sa va incepeti ziua bine!

Chose life, sing; take a walk on the bright side, smile all the time! While on the road.

Si dobitocul care-si aseaza constiincios cravata cand eu am obrajii rosii de adrenalina si entuziasm, stramba din nas si intoarce privirea de la epifania mea din traficul nebun-bucurestean de vis.

Look away, stay safe, stay far from the edge, embrace harshness, reliability and responsibility; stay on the road where the sun is always bright and shinny, and people are not shadows in your way to the daily jail of choice.

Mergeam drum drept. Cu pasi siguri. Mergeam si priveam peste plopii de pe marginea drumului, cum ma invatase tata ca tre’ sa fac ca sa tziu sira spinarii ca lumea. Mergeam asa, increzatoare cand, proasta, s-a bagat in fata mea! Cu poseta ei cu strasuri Luis Vuiton din obor, si colantii roz cu sclipici pe c** marca “touch me an go”. A franat brusc si n-aveam ce-i face; doar sa-i admir accesoriile languroase in caldura arzatoare a verii asteia ucigatoare si vocea miorlaita care rasufla agasanta niste soapte furioase in telefonul auriu de import. As fi trecut mai departe, dar imi surprindea toate fentele de parca era cu in pas inaintea tehnicilor mele de depasire pietonala. As fi injurat in gand de mama focului daca n-ar fi fost caldura asta infernala. As fi accelerat si cu un “pardon” enervat as fi dat-o din drum, cu satisfactia unei victorii si pe ziua asta.

Dar caldura asta te moleseste. Te moleseste intr-atat incat nici cantecul ala nu te mai impresioneaza ca-n alte dati. Caldura asta intra in oase si te duce cu gandul la invazia gandacilor de pe planeta insectelor urias-ganditoare din a treia galaxie de dupa constelatia sarpelui cu pene.

Sunt momente penibile.

Uite ca sunt.

Pentru unii mai multe, pentru altii mai putine.

Intrebare: daca la fumoar is numa’ doi oameni, intr-un spatiu de 3/3, tre’ sa faci conversatie? Oamenii aia nu se stiu decat de la tigara. Si eventual din lift.

Raspuns a) Da. Problema: despre ce?! Solutie: ??? ?:$#$#P$@#)$I#RKL

Raspuns b) Nu. Problema apare atunci cand se tot holbeaza omul ala la tine de parca asteapta ceva. Si apoi se ridica si pleaca dupa trei fumuri. De parca eu l-am gonit. Pfff. Solutie: imi zic ca penibilul e amuzant si trec mai departe.

Adica trebuie trebuie? E asa de incomod sa stai intr-o incapere cu un alt om si sa taci?!

Apai daca pe tine te deranjeaza, zi ceva. Apai zi! Nimic ? Da’ nu vine chiar nimic nimic?! Atunci ce mi te holbezi iar! Imi vine sa rad. Rad un pic. Asa, pe sub mustata. Imi pare rau, dar nu pot sa nu rad. Cum tu nu poti sa nu te holbezi in ochii mei mari si goi, asa nu pot eu sa nu rad! Plm, uita-te si tu pe geam! Nu e cine stie ce panorama, dar e o chestie care nu simte ca-I ceri ceva. Absurd. Ei, daca nu si nu si nu, taci. Da’ nu fugi. Ce plm. Oameni suntem. Hai, roiu! Fugi cu setea ta de conversatie cu tot!

Plan de solutie pe termen lung: facut copil! Ca toti astia care au pudaradei fac asa parte dintr-o comunitate in care se poate discuta oricand despre orice legat de micile fiinte: ce paraziti interni are ala micu sau cum pune boticul; de cat de destept/frumos/precoce este si cum s-a stricat ieri la stomac de la conopida.

Plan de solutie pe termen scurt: creez un copil imaginar. Al meu. Dar imaginar. Numai pentru mine imaginar. Ca restul n-ar sti (ca daca stiu, pica tot planul) ca-I iamginar. Avantaje: distractiv si interactiv; voi avea cel mai tare puradeu ever! Oricat de frumosi, destepti si de blonzi cu ochii albastri ar fi copiii colegilor, al meu i-ar avea la destul mic! Mai blond si mai albastru! Ca in picturile lui Boticelli, ce mai. Daca ma enervez, chiar mai ceva! Pentru ca pot!

Mai apare o problema cand in sfarsit ai ramas singur la fumoar si mai pazesc alti trei oameni usa asteptand sa te cari. Ei bine ma car. Si-asa fumez prea mult. Omorati-va voi plamanii cu otrava asta de bani pusi pe foc. Asa!

Tema de gandit: Mi-ar trebui si o masina imaginara ca sa acopar toate subgrupele. Asa, de back-up.